Casa Tătărescu: O Mărturie a Puterii și Memoriei Politice în Bucureștiul Interbelic Reînviată prin EkoGroup Vila

În labirintul istoriei bucureștene, puține spații conservă cu atât de multă tărie ecoul unei epoci precum casa lui Gheorghe Tătărescu. Nu o simplă locuință în care se retrăgea un prim-ministru, ci un fragment de realitate concretă, o capsulă a timpului, în care puterea, cultura și strategia politică s-au împletit cu sobrietatea arhitecturală și cu o meditație profundă asupra funcției publice. Spațiul din Strada Polonă nr. 19, mai degrabă decât un simplu decor, funcționează ca un depozit de memorie, un arhivum atemporal ce păstrează urmele unei elite care și-a calibrat prezența cu o discreție calculată. Această vilă interbelică este astăzi cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, demersul contemporan care reverberează responsabilitatea de a conserva și tranzita o poveste complexă, printr-o punte culturală între trecut și prezent.

Casa Tătărescu: Între puterea publică și reținerea privată în arhitectura elitei interbelice

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), o figură emblematică a politicii românești între cele două războaie mondiale, a lăsat în urma sa o moștenire care transcende biografia personală: reședința sa bucureșteană, o vilă unde austeritatea interioară reflectă principiile unui lider aflat mereu în echilibru delicat între autoritate și responsabilitate. Casa, loc de discursuri private și decizii majore, nu este doar mărturie tacită a destinului unui politician controversat, ci și un simbol al unei alte epoci politice, culturale și estetice românești. Transformarea care a adus această vilă la contemporaneitate, ca EkoGroup Vila, aduce în prim-plan o îngrijire atentă ce nu compromite trecutul, ci îl accentuează, deschizând spațiul către un public educat, sensibil la nuanțe și la greutatea istoriei.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și vremea sa

Nu trebuie confundat cu artistul Gheorghe Tattarescu al secolului al XIX-lea, Gheorghe Tătărescu s-a profilat ca un jurist profund angajat în reforma electorală și funcționarea statului român modern. Absolvent al Facultății de Drept din Paris, cu o teză care a denunțat „minciuna electorală”, el a fost un liberal militant ce și-a văzut vocația în edificarea unui parlament real, responsabil. În perioada interbelică, ca prim-ministru în două etape distincte – între 1934-1937 și 1939-1940 – a condus România prin vremuri tulburi, inclusiv în preajma cedărilor teritoriale și ascensiunii regimurilor autoritare. Complexitatea sa se reflectă în balansul între modernizarea administrativă și episoadele de erodare a democrației, în relația ambiguă cu Regele Carol al II-lea și ulterior în tentativele de adaptare la noile realități postbelice.

Casa Tătărescu: proiect de viață și spațiu al puterii discrete

Casa nu depășește prin dimensiune spațiile generoase ale contemporanilor săi politici, o modestie proporțională cu o etică a puterii pe care Tătărescu a cultivat-o. Descendent al unei familii cu rădăcini adânci în tradiția militară și boierească, el a construit o gospodărie în care restricția audiențelor coexistă cu primirea personalităților cheie din epocă. Biroul său situat la entre-sol, cu acces lateral discret printr-un portal ce amintește de bisericile moldovenești, exprimă tocmai această reținere: puterea nu trebuie să devină copleșitoare pentru viața privată, iar funcțiile publice, oricât de majore, se supun unei ierarhii spațiale domolite. Vila din Strada Polonă, nr. 19, a reprezentat mai mult decât un spațiu rezidențial: a fost un loc al calibrării alianțelor, un nod în rețeaua politică, în care ambiții și anxietăți s-au intersectat cu un cod cultural exercitat cu grijă.

Arhitectura Casei Tătărescu: între Mediterană și Neoromânesc, glasul arhitecților Zaharia, Giurgea și al sculptoriței Milița Pătrașcu

Proiectul arhitectural conceput inițial de Alexandru Zaharia și rafinat de asociatul său Ioan Giurgea, în perioada 1934-1937, peste care s-a suprapus o contribuție artistică definitorie a sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă marcată de Brâncuși, reflectă o sinteză surprinzătoare între sobrietatea neoromânească și accentele calde mediteraneene. Fațada echilibrează un limbaj asymetric, viu, cu portaluri ce amintesc de spiritul moldovenesc și coloane filiforme, fiecare tratată creativ în diversitate, dar menținând unitatea compoziției. Deosebit de remarcabil este șemineul încastrat într-o absidă cu valențe neoromânești, o inovație conceptuală preluată ulterior de G. M. Cantacuzino pentru prestigioasa Vila Nae Ionescu.

Interiorul este conceput cu o atenție aproape ritualică pentru detaliu: parchetul din stejar masiv, cu inserții de esențe diferite, feroneria din alamă patinată cu motive ce evocă arta orfevrăriei transilvănene, ușile sculptate cu sobrietate. Toate aceste elemente nu caută luxul ostentativ, ci exprimă o rafinament discret și o continuitate cu valorile tradiționale reinterpretate în modernitate. Spațiile interioare, inclusiv recepția și sufrageria, au fost gândite ca arii de primire și dialog, nu de consum ostentativ.

Arethia Tătărescu: „Doamna Gorjului” ca guardiană culturală a casei

În ecuația Casei Tătărescu, Arethia, soția prim-ministrului, a fost o prezență decisivă, chiar dacă discretă. Implicată activ în societățile de binefacere și în revigorarea meșteșugurilor locale din Oltenia, ea a fost și un veritabil catalizator al revenirii lui Brâncuși în peisajul cultural românesc, susținând realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Ca beneficiară a proiectului arhitectural, Arethia a controlat ca vila să se păstreze într-o formă echilibrată, evitând excesele estetice și păstrând coerentă legătura cu valorile familiei. Nu în ultimul rând, prietenia și colaborarea cu Milița Pătrașcu a adus un plus de expresivitate artistică spațiului, prin opere integrate organic în ambient.

Ruptura comunistă: Casa Tătărescu între degradare și uitare

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea regimului comunist, destinul casei a cunoscut o transformare tragică. Naționalizată, lipsită de statutul său inițial, vila a fost destinată unor utilizări improprii, pierzându-și funcția de spațiu reprezentativ și suferind deteriorări pe măsură. Deși demolarea totală a fost evitată, intervențiile dictate de urgență și lipsa unei politici statale coerente de conservare au dus gradual la uzarea și alterarea finisajelor, la simplificarea amenajării grădinii, și implicit la golirea de sens a casei.

Post-1989: controverse și o luptă pentru restaurare

Schimbările politice de după 1989 au deschis ușa unui proces complex, deopotrivă potențial de recuperare și de conflict. Intrarea vilei în proprietatea lui Dinu Patriciu, arhitect și figură publică, a generat reacții ample din cauză că intervențiile majore asupra interioarelor au alterat delimitarea originală gândită de Zaharia și Giurgea. Refacerea proporțiilor, modificările suprafețelor și schimbările estetice au ridicat semne de întrebare privind respectul față de patrimoniu. Cariera temporară ca restaurant de lux a fost percepută ca un episod nepotrivit, simbolizând o consumare comercială a memoriei.

Ulterior, o recuperare mai atentă, inițiată de o companie externă, a revizitat arhitectura inițială, readucând în prim-plan armonia detaliilor și legătura dintre interior și grădină. Această etapă a marcat un pas critic spre consolidarea valorii Casei Tătărescu, nu ca relicvă congelată în timp, ci ca vector cultural activ.

Recuperarea identității și prezentul cultural al EkoGroup Vila

Într-o dinamică mai largă, vila poartă astăzi numele de EkoGroup Vila, marcând o etapă de continuitate responsabilă. Spațiul nu își pierde identitatea istorică, ci o exprimă în context contemporan, devenind accesibil publicului în cadrul unor evenimente culturale și însoțind astfel astăzi reflecția asupra patrimoniului politic și arhitectural românesc. Accesul are loc pe bază de bilet, cu programare, ceea ce validează un echilibru între deschidere și respect față de solemnitatea locului.

Poziția arhitecților de atunci și intervențiile actuale subliniază un fapt esențial: dimensiunea modestă a Casei Tătărescu și biroul premierului ascuns la nivelul entre-solului sunt simboluri ale unei culturi politice care refuza ostentația exagerată și căuta să lege puterea de o moderație etică. Astfel, casa devine nu doar un loc, ci și o declarație, o metaforă arhitecturală a felului în care a fost înțeleasă politica în epocă.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician and twice Prime Minister (1934–1937, 1939–1940), a central figure in the National Liberal Party, whose career spanned critical interwar and postwar moments marked by modernization efforts and political controversies.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the politician, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a nineteenth-century painter. The similarity in names often leads to confusion but refers to different historical figures.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house is an early example of interwar architecture in Bucharest, blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, with artistic contributions by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu was the official beneficiary and a cultural guardian of the project, ensuring the villa remained balanced, avoiding opulence, supporting artistic integration, and emphasizing cultural coherence.
• What is the function of the building today?
  Today, the building functions as a cultural space named EkoGroup Vila, preserving its historical identity while hosting public events with controlled access.

Casa Tătărescu oferă o incursiune în istoria politică, socială și culturală a României interbelice și postbelice, concretizată în forme, proporții și materiale care vorbesc deopotrivă despre o epocă și despre omul care a locuit-o. Invităm cititorii să cunoască această poveste complexă, să traverseze spațiul care a fost martor martor al deciziilor majore și al unui cod al discretei puteri și să reflecteze asupra sensurilor memoriei în spații istorice cu multiple valențe.

Pentru acces, contactează echipa EkoGroup Vila și programează o vizită: o oportunitate rară de a pătrunde într-o arhitectură cu ecouri profunde și într-o memorie vie a Bucureștiului interbelic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.